Capitolul 17 – Amintiri dureroase

A.P.O.V.

Aranjam un buchet mare de flori într-o vază când am auzit o voce de clopoţel.

–          Vrei să te ajut? m-a întrebat.

–          Sigur! Mai sunt flori în bucătărie poţi să le aranjezi tu, te rog?

–          Bineînţeles! a spus şi a plecat în bucătărie. Gata! a ţipat veselă venind la mine.

–          Şi eu am terminat.

M-am întors şi am văzut o persoană micuţă de statură, cu părul negru, aranjat foarte ciudat. Arăta ca un mic arici, unul drăguţ. Era îmbrăcată în nişte haine foarte la modă.

–          Eu sunt Alice! a spus vocea de clopoţel şi mi-a întins mâna.

–          Alexys! am răspuns bucuroasă şi i-am strâns mâna.

–          Încântată! a chicotit ea. Văd că o să fim bune prietene.

–          Vezi? am întrebat-o curioasă, neînţelegând în acelaşi timp ce din conversaţia noastră de 5 minute o face să creadă că vom fi prietene.

–          Păi, fiecare vampir la transformare primeşte un dar pe care îl dezvoltă în timp. Eu văd viitorul, dar numai când deciziile sunt luate. Dacă acestea se schimbă, se schimbă şi viitorul, deci am alte viziuni.

–          Am crezut că din familie numai Jasper are puteri.

–          Cu toţii avem talente. Eu văd viitorul, Jasper controlează sentimentele, Rosalie are o frumuseţe cum nimeni nu are, Esme este o mamă bună, Carlisle îşi poate păstra cumpătul în faţa sângelui, Emmet este cel mai puternic, iar Edward citeşte gândurile. mi-a spus mândră.

–          Citeşte gânduri? am fost eu curioasă. Asta însemna că noaptea trecută mi-a citit gândurile? Dar nu a dat semn de aşa ceva. Mă gândeam la tot ceea ce vorbisem, dar nimic din ce îmi zisese nu arăta că mi-ar fi citit gândurile. Poate nu a vrut să îmi invadeze intimitatea.

–          S-a întâmplat ceva? a întrebat Alice speriată fiindcă stăteam prea mult pe gânduri.

–          Nu, nimic. i-am răspuns în timp ce Edward cobora scările.

–          Edward! a ţipat Alice bucuroasă şi l-a luat în braţe.

–          Nu pot acum, Alice! Trebuie să plec. Da, ai văzut bine. vorbim când mă întorc! a ţipat la ea.

De când vorbeşte Edward singur? Poate Alice avea dreptate şi chiar poate citi gânduri. Mai bine îl întreb pe el dacă mi-a auzit gândurile noaptea trecută, ca să nu mai îmi fac griji degeaba.

–          Alexys, eşti gata? m-a întrebat scoţându-mă din gânduri.

–          Sigur. i-am răspuns după ceva timp.

–          Atunci, să mergem. mi-a deschis uşa pentru a ieşi.

–          Mulţumesc!

–          Să vă distraţi! a strigat Alice.

–          Mergem cu maşina? a întrebat curios.

–          Prefer pe jos, dacă nu te deranjează.

–          În seara asta facem cum vrei tu. Ieri ai venit cu mine, astăzi merg eu cu tine, oriunde vrei tu.

–          Sunt sigură că o să-ţi placă. am râs şi l-am luat de mână pentru a-l conduce în timp ce alergam.

–          Sentimentele tale. a spus uimit.

–          Ce este cu ele? am întrebat speriată.

–          Nu mai sunt de tristeţe şi frică. Nu în mare parte. Acum simt valuri de fericire şi emoţii. Ce te-a făcut să îţi schimbi sentimentele? a întrebat bucuros, dar eu m-am oprit din alergat şi pentru moment m-am blocat. Şi eu mă simţeam mai bine, dar nu ştiam din ce cauză.

–          S-a întâmplat ceva?

–          Nu, doar că nu ştiu ce mi-a schimbat sentimentele. Cred că…

–          Ce, Alexys? m-a întrerupt nerăbdător.

–          Cred că tu. i-am spus încet.

–          Mă bucur că am putut să te ajut. mi-a şoptit îmbrăţişându-mă.

–          Îţi mulţumesc, Edward! Acum ce zici să ne continuăm drumul?

–          Sigur! am început să alergăm din nou.

În scurt timp am ajuns la micuţul lac, la care am făcut cunoştinţă cu Edward pentru prima dată.

–          Frumos loc! a apreciat el. Aici te-am găsit în noaptea aceea. Nu-i aşa?

–          Da. Venisem să mă relaxez, să uit de probleme. Tu mi-ai arătat prietena ta, aşa că îţi fac şi eu cunoştinţă cu prietenul meu. De când locuiesc în Denali, îmi place să vin adesea aici pentru a mă descărca. Îi spun durerile mele şi ador sunetul pe care îl face apa atunci când se mişcă. Este divin.

–          Îmi place aici. a spus aşezându-se pe malul lacului. De ce ai fugit atunci de mine?

–          Ştii, Edward, am început eu să-i spun aşezându-mă lângă el, eu până acum nu prea am vorbit cu nimeni. Am schimbat doar câteva vorbe cu Carlisle, Esme şi ceilalţi. Singurul căruia îi povesteam toate durerile este lacul. Când ai venit tu, eram speriată. Am simţit că tu ai ceva special, dar îmi era teamă. Nu ştiu prea multe despre ceea ce sunt sau despre lumea asta, Edward. Sunt chiar ca un nou-născut ce face primii paşi în viaţă şi descoperă lumea exterioară.

–          Dar, mă văzusei în casa Tanyei. Credeai că ţi-aş putea face rău?

–          Nu ştiam ce să cred. Îmi era frică pentru că nu credeam că mă pot apăra, dar în acelaşi timp îmi era teamă să nu te rănesc. Majoritatea celor care m-au atins au simţit durerea pe propria lor piele. Dacă aveai intenţii bune şi eu îţi făceam rău?

–          Eu nu simţeam durerea ta aşa puternic, ci doar ca un val de tristeţe şi frică.

–          Poate chiar eşti special…

–          Sau exerciţiile cu Jasper au ajutat.

–          Cum vrei tu să crezi. Am stat câteva minute uitându-ne la lac. Întotdeauna liniştea aceasta mă făcea să mă simt bine. Cum ai ajuns în seara aia la mine?

–          Eram în pădure stând de vorbă cu luna şi am auzit cântecul tău. Era o melodie frumoasă, dar tristă. O melodie de dragoste, de dragoste neîmplinită.

–          Este adevărat, e un cântec de iubire terminată. am vrut eu să închei discuţia.

–          De ce terminată?

–          Pentru că nu vezi ceea ce sunt, Edward? Sunt o creatură care bea sânge şi nu doarme, capabilă să îşi omoare propria familie din cauza setei.

–          Şi eu am trecut prin aşa ceva, Alexys, şi s-a terminat urât.

–          Ai muşcat-o? am ţipat speriată.

–          Nu! a ţipat şi el revoltat. Nu aş fi putut să-i fac aşa ceva, nu ei. Doar că eu şi familia mea o puneam mai tot timpul în pericol. Am preferat să o ştiu departe de mine şi în siguranţă, decât lângă mine şi moartă.

–          Sunt sigură că ţi-a fost greu.

–          Încă nu mi-am revenit, dar încerc să nu arăt prea tare durerea. Când stau cu tine şi vorbesc mă simt mai bine.

–       A apărut şi prietena ta. i-am spus ridicându-mă în picioare şi intrând în apă până la genunchi. Luna se reflecta în lac. Edward a venit după mine şi mi-a pus mâinile pe umeri.

–          Acum suntem toţi patru împreună. mi-a şoptit la ureche.

Mă simţeam atât de bine cu Edward. Simţeam că noua mea viaţă capătă un sens. Nu pot să mă îndrăgostesc de el, inima mea îi va aparţine mereu lui Nick, chiar dacă probabil nu-l voi mai vedea niciodată. În plus şi el are o iubire în suflet. Lucrurile astea nu se şterg cu buretele ca o urmă de mizerie. Sunt lucruri frumoase, minunate, pe care unii în toată viaţa lor nu le pot scoate din suflet. Aşa eram şi eu şi Edward. Două suflete condamnate să nu aibă parte de iubire. Mi-am adus aminte de ceea ce vorbise el cu Alice şi curiozitatea m-a împins să întreb.

–          Ce am pierdut azi când vorbeai cu Alice?

–          Trebuia să îţi spun că eu pot auzi gândurile persoanelor. Vroia să o ajut cu o farsă pentru Emmet. Văzuse că trebuia să mă întâlnesc cu tine şi nu îi venea să creadă.

–          De ce?

–          De când m-am întors acasă nu prea am stat de vorbă cu multe persoane şi ieşeam doar pentru a mă vedea cu luna. Deci Alice se bucură că mi-am făcut o prietenă nouă, care poate să vorbească cu mine. a chicotit el.

–          Adică, îmi poţi citi gândurile? l-am întrebat speriată.

–          Este ceva ciudat la tine, parcă te izolezi şi nu pot să pătrund în mintea ta. Am mai întâlnit asta doar la Bella,cea despre care ţi-am povestit mai devreme.

–          Asta înseamnă că nu ai auzit nimic. am răsuflat uşurată.

–          Era ceva ce trebuia să aud?

–          Nu, pentru că altfel ar fi stricat seara.

–          De ce?

Am ieşit pe mal neştiind dacă să îi spun sau nu. Nu era un lucru rău, dar era oare mai bine să nu ştie?

–          Vezi tu, te-am adus aici fiindcă astăzi este ziua mea. Aş fi împlini 17 ani. l-am simţit cum aleargă şi într-o clipă a ajuns la mine mi-a luat faţa în mâinile lui şi mă privea cu ochii lui trişti.

–          De ce nu mi-ai spus? Ţi-aş fi luat un cadou.

–          Tocmai de asta. Nu vroiam cadouri, Edward. Vroiam doar să nu fiu singură. De zilele mele de naştere ne adunam toţi şi sărbătoream în familie: bunicii, părinţii şi prietenii mei. îmi venea să plâng, dar lacrimile nu-şi vor mai face apariţia niciodată pe faţa mea. Edward m-a strâns în braţe, simţind durerea din vocea mea. Acum sunt singură. Nu mai am pe nimeni.

–          Eu voi fi mereu alături de tine, Alexys! Ai încredere în mine! Oricând vei avea nevoie trebuie doar să spui şi eu voi face orice. mi-a şoptit la ureche.

–          Cum a putut viaţa mea să se schimbe aşa repede? Mă simt ca într-un vis. Acum două luni eram foarte fericită că părinţii mei vroiau să-mi dăruiască o maşină de ziua mea. Făcuseră economii şi plănuiau să mergem toţi trei să o cumpărăm. Acum totul a devenit un coşmar din care tot încerc să mă trezesc, dar nu reuşesc şi nici nu voi reuşi.

–          Gata, Alexys! Linişteşte-te! Totul o să fie bine. O să vezi că acest coşmar cum îi zici tu o să se transforme într-un vis frumos pe care o să-l ai o eternitate. O să am eu grijă de asta! a spus încrezător.

–          Îţi mulţumesc pentru ceea ce faci pentru mine. Dar cine sunt eu să te agiţi atât pentru mine?

–          Acum faci parte din familia Cullen şi noi nu lăsăm pe nimeni la greu. Să nu uiţi asta niciodată!

M-a ţinut în braţe o bucată bună de timp. Îmi plăcea acolo, mă simţeam protejată, ca în braţele lui Nick. Când eram tristă sau doar obosită mă lua în braţe şi mă ţinea strâns la pieptul lui. Îmi spune că nu mă va răni niciodată şi nu va lăsa nici pe altcineva să o facă, dar am făcut-o eu. L-am rănit. Era supărat că ne mutam şi acum nici măcar nu mai pot să-l văd vreodată. Îi promisesem că îl voi vizita cât mai curând şi că în vacanţe va putea veni, să fim liniştiţi, împreună, departe de gălăgia marelui Chicago. Cât îmi vor lipsi mângâierile lui sau când mă certa fiindcă eram prea copilăroasă, spunea că pun totul la suflet şi mereu voi suferi din cauza asta. Îmi vor lipsi buzele lor catifelate şi mirosul lui puternic. Te voi iubi mereu, chiar dacă tu eşti supărat pe mine. Poate într-o zi voi avea posibilitatea să te văd şi să îţi explic ce s-a întâmplat. Deja se lumina şi nu vroiam ca Esme să se îngrijoreze. Am ieşit din îmbrăţişarea lui şi am luat o gură mare de aer.

–          Eşti bine? a întrebat în timp ce mă mângâia pe păr şi am dat din cap în semn afirmativ. Vrei să mergem acasă?

–          Da! m-a luat de mână pentru a mă ajuta crezând că nu sunt în stare să păstrez direcţia.

–          Sunt bine, Edward. Mă descurc. Doar promite-mi ceva.

–          Orice! s-a apropiat de mine.

–          Promite-mi că nimeni nu va şti că abia azi am împlini 17 ani şi că o să te ţi de promisiunea de mai devreme.

–          Sigur că da. Îţi promit! mi-a zâmbit şi apoi m-a sărutat pe frunte.

–          Acum hai să mergem acasă.

Am alergat şi în câteva minute eram în faţa casei. Fusese o noapte frumoasă. Nu o zi de naştere ca celelalte, dar de acum aşa vor fi. Eram obosită, simţeam nevoia de a sta în pat, nu pentru a dormi, ci pentru a clarifica ce este în sufletul meu. Trebuia să văd încotro o voi lua şi ce voi face de acum încolo.

–          Eu mă duc sus. Ne vedem mai târziu. l-am pupat pe obraz şi am fugit în camera mea.

M-am întins în pat şi am căzut din nou în multitudinea de gânduri care mă frământă. Mă simţeam ca o cameră veche care se renovează, doar că nu aduci îmbunătăţiri ci o iei de la zero. Vopseşti pereţii, aranjezi mobila şi abia apoi te poţi muta în ea. Aşa sunt şi eu. Pentru a mă obişnui cu noua mea viaţă trebuie să creez o nouă Alexys, de la zero, ca şi cum m-aş naşte a doua oară. În afară de problema asta era un nou gând ce nu-mi dădea pace, şi anume ce rol are Edward în toată povestea vieţii mele.

13 răspunsuri la Capitolul 17 – Amintiri dureroase

  1. beatricx zice:

    imi place…dar te rog nu ma dezamagii
    sa fie Edward cu Bella:X:X:X[-o< TE ROG
    super capitol

  2. klauss33 zice:

    frumos capitol….
    cat sufera Alexys…sper ca intr-o zi sa poata fi iarasi cu Nick….
    iar Edward….o va iubi intodeauna pe Bella…
    sunt sigura ca Alexys e ca o sora pt el…
    bine,dar tu hotarasti….tu esti ‘papusarul”:))
    dar acum nu stiu cum ar merge o relatie intre un varcolac si un vampir…
    sper ca Alice sa se de-a de gol in fata lui Edward…
    sa afle odata…oare va fi speriat…se va intoarce?sau se va simti vinovat pt cea patit Bella?
    uite id-ul meu dilla_dini33(daca vrei sa mai vb si sa ne anuntam reciproc cand posta,ar fi mai usor asa…)
    bafta la scris si multa inspiratie
    kisses&hugs

  3. ioana zice:

    sper ca edwrad sa fie cu bella si apropo cand mai pov si ea?

  4. Ramona zice:

    super tare capitolul!!!L-am asteptat atat de mult…Dar ar putea sa fie urmatorul capitol despre Bella??Pls.Succes la scris!!!!

    • alexa zice:

      Urmatorul capitol este din perspectiva lui Edward si dupa aceea promit ca mai scriu si de Bella doar ca trebuia sa aranjez in asa fel incat sa stiti cate ceva si despre ce se intampla cu Edward, pentru a justifica actiunea. Stiu ca pare incurcat ce va zic eu aici dar o sa intelegeti din urmatoarele capitole. Lucrez la cap 18 si sper ca pana duminica sa-l postez.

  5. Marina zice:

    ai mila de mine te rog 😦
    Alexys e o fata draguta si poate sa-i fie lui edward o SORA 🙂 😀

  6. Deny zice:

    Off, ce romantic:x
    Stii, capitolul asta e complet..hmmm….
    Adorable:X

  7. Alexya zice:

    Hey geamano 😀 . Ti-am promis ca iti voi lasa comm-uri si am de gand sa ma tin de promisiunea facuta 🙂 .
    Sa revenim la capitol. E adorabila Alexys ( cred ca ai creat a treia geamana :)) ) . Felul cum gandeste, tot ceea ce simte… pur si simplu o ador. Imi place personalitatea ei si caracterul ei. In ea observ o particica din tine, desi ma indoiesc ca e doar o ” particica ” 😛 . ( nu mai vorbesc si de particica din mine pe care o observ in acest personaj 😛 )
    Ma bucur ca il are pe Edward in aceste clipe cumplite. Din pacate, nu stiu cum e sa fi un nou-nascut vampir :)) ( tot nu ma las in legatura cu vampirii :)) ) , pot doar sa imi imaginez. E ca si cum te-ai nascut intr-o lume noua, si din pacate nu ai o mama care sa te ghideze… iar acest lucru e crunt de-a dreptul 😦 .
    Nick acesta m-a pus pe ganduri… ma gandesc ca poate intr-un fel sau altul, acest personaj va avea un rol mult mai important in viata ei, decat lasi sa se vada… oricum sunt foarte curioasa :)) 😀 .
    In acelasi timp, ma bucur si pentru Edward. Avea nevoie de un prieten bun si se pare ca in sfarsit a gasit pe cineva care sa-i destanuie toate trairile si sentimentele de groaza care l-au captat de gand a pierdut-o pe Bella. Doar oare prietenia va fi de ajuns sa isi vindece ranile provocate de catre iubirea neimplinita? Ramane de vazut 🙂 .
    Iti multumesc pentru tot ceea ce faci. Esti o scriitoare buna si intotdeauna ma introduci intr-o lume in care orice e posibil 🙂 .
    In concluzie… trec la urmatorul capitol, geamano :D.
    Take care,
    Alexya
    P.S. Ti-am spus ca mi-e dor de tine ? 🙂

    • alexa zice:

      Geamano:X. Alexys cu siguranta este a treia geamana pentru ca are parti din mine si din tine (este adevarat ca nu am pus numai o particica, ci ma regasesc intr-o mai mare masura in personalitatea ei.) 😛 Stiu ca tu intelegi cel mai bine acest lucru cu viata noua. Da Nick are un rol important in viata ei, pentru ca face parte din trecut si la fel ca la Edward, ea va fi mereu urmarita de amintirea primei ei iubiri (chiar daca o sa fie mai slaba in intensitate pentru ca face parte din viata ei umana). Imi place ca pui punctul pe „i” geamano si ai dreptate in multe privinte. Nu o sa intru in detalii pentru ca nu vreau sa desconspir ce o sa se intample. Mersi geamano pentru parerile tale (care pentru mine conteaza foarte mult) si pentru ca esti alaturi de mine si pentru complimentele pe care nu le merit in totalitate. Sunt mica si invat.
      Si mie mi-e dor de tine geamano!:*
      Te-a pupat
      geamana ta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s